"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

miercuri, 23 octombrie 2013

harul

harul e
acea surprinzătoare slăbiciune a inimii
care
din când în când
mă înduplecă
să fiu
om...

atunci sufletul plânge
privindu-şi în neştire mâinile
pline de sânge...
căci tot sângele trupului său
îl vede fiind al celei
mai nedrepte şi înfricoşătoare
crime...

e cineva în noi
pe care-l ucidem
trăind...

uneori îi simt suflarea
în suspinele mele
şi sângele în lacrimile
cu care

din când în când
mă înduplecă
să fiu
om...


sâmbătă, 12 octombrie 2013

în fiecare zi îl caut...

odată
un adolescent alergând pe stradă
s-a izbit de mine lovindu-mă-n piept:
fugea cât putea de tare
cu viaţa lui în mâini ca un hoţ ce smulsese
poşeta unei bătrâne...

au trecut ani
şi durerea nu s-a şters dimpotrivă a
crescut tot mai mult... semn că tânărul acela
tot mai epuizat şi disperat
aleargă încă...

în fiecare zi îl caut pe străzi
şi în rugăciune
ca să-l îmbrăţişez o clipă cât să-i şoptesc

că atâta vreme cât va strânge în pumni
viaţa smulsă
din mâinile lui Dumnezeu

va fugi fără oprire...






sâmbătă, 5 octombrie 2013

vânătoarea
















priveam
trupul Lui vibrând tot mai tare
în arcul Iubirii
Care ne-a făcut

întins
până săgeata lui vie
s-a
rupt...

dar strigătul mare
cu care S-a frânt
a străbătut moartea
din sufletul meu

nesfârşit
înfingându-mi în inimă

inima

lui Dumnezeu...