"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

joi, 27 septembrie 2012

fericita înfrângere

toată viaţa noastră
e o nebănuită luptă
cu Dumnezeu...

fiecare gând cuvânt şi faptă
e rodul unei victorii
ori al unei înfrângeri...

iadul
întunecat e
de nesfârşita singurătate
a învingătorilor

Raiul
prealuminat
de fericita uimire
a învinşilor...



marți, 25 septembrie 2012

utrenie


nu mai era dimineaţă ci o lumină
mirosind ca trupul unui sfânt
nu fire de iarbă ci de tămâie
ieşeau prin asfalt din pământ...

nu mai băteau inimile
ci toaca înmugurită
a unui schit de Sus...
nu zâmbeam ci trecea doar
pe feţele noastre
faţa cerească
a lui Iisus...

nu gravitaţia mai ţinea lumea
ci somnul acelei nespuse iubiri
ce-adormise ca Mire
şi s-a trezit ca Mireasă
în rochia unei
nemărginite
uimiri...


dimineaţă urbană

s-au strâns lângă automatul de cafea
în dimineaţa rece ca moartea
aşteptându-l pe cel cu cheia

doi sunt divorţaţi unul alcoolic
despre celălalt se ştie că a făcut puşcărie
tremură toţi şi înjură
sorbind din căldura cafelei şi a ţigărilor...

peste drum
paracliserul împinge înfrigurat portiţa de fier
apoi când deschide uşa bisericii
dimineaţa se furişează în grabă pe lângă el
întorcându-se în aurele sfinţilor
pe faţa lui Hristos şi în surâsul
de dincolo al Maicii Domnului...

afară rămâne frigul
acela ca de moarte
care e pielea demonilor

ce se mai învârt o vreme scrâşnind
în jurul bisericii până
redevenind înjurături
se retrag în zaţul
biografiilor

asemenea umbrelor
pe care soarele
răsărind
le împinge înapoi
în lăuntrul
oamenilor....


luni, 24 septembrie 2012

foamea lumii

aud cum marea
frânge şi mănâncă ţărmul
şi gura îi rămâne pururea uscată....

aud cum pământul bea şi plânge
sângele ierbii şi al copacilor...

aud cum somnul fiarelor
şi neliniştea oamenilor
mestecă aerul iarba poamele
şi le prefac în vise...

doar rănile lui Iisus
descoperă ochilor noştri
acestă cumplită foame a lumii
de a redeveni

lumină...

duminică, 23 septembrie 2012

carte poştală

duminica vine ca o carte poştală
adusă de vântul unei tainice toamne
ce-ngălbenindu-ne fotografiile
ni le preschimbă
în icoane...

duminica vine ca o carte poştală
pe spatele căreia
Dumnezeu a tăcut
lăsând
întreagă netulburată
lumina din care
toţi ne-am născut...

duminica vine ca o carte poştală
ce miroase a pâine
şi-a vin curat

pe care-o aşează
în inimi un înger

vestindu-ne ziua
în care lumina

e

de mâncat....

liturghie

am primit cuvintele lui Hristos
apoi Trupul şi Sângele Lui...

am plecat
cu un cer nou
în inimă
şi un pământ nou
în trup...

sâmbătă, 22 septembrie 2012

lacrima care strigă

voi da socoteală de fiecare cuvânt
care n-a fost dragoste
voi da socoteală de fiecare vorbă aruncată
ca o piatră
voi da socoteală că având inima plină
de pietre nu de iubire
n-am plâns lacrima care strigă
„Tată!”...

joi, 13 septembrie 2012

har

zăceam în răscrucea din inima lumii
o curvă a demonilor cu sufletul sleit
când braţele harului m-au prins de mână
şi la Cina Iubirii degrab m-au silit...

pline de dragoste erau toate mesele
şi-n capul lor stătea Iisus...
intrau nuntaşii sfioşi ca miresele
în cămăşi cusute dintr-un singur plâns...

eu m-am ghemuit ruşinat lângă uşi
cu sufletul amarnic de murdar şi gol
şi din toată cina sfinţilor nuntaşi
mie mi-era sete doar de plânsul lor...

cu un glas de tunet m-a chemat Stăpânul!
şi m-am dus la Dânsul greu şi tremurând
iar când să se-audă detunând osânda
ca tâlharu-n Rai m-am trezit plângând...

marți, 11 septembrie 2012

sfârşit

atârna nemişcat pe Crucea Golgotei...
deodată
a deschis ochii
şi m-a privit...

i-au curs două lacrimi
cât două milenii...
apoi
El a-nchis ochii

şi eu

m-am trezit...




luni, 10 septembrie 2012

zidul şi fereastra

sunt un zid al Bisericii....

pe faţa mea interioară
atârnă o icoană
pe cea exterioară
afişul unei conferinţe...

ah, dacă aş fi o fereastră
n-ar mai fi nevoie nici de afiş
nici de icoană... căci cei
care trec pe stradă
L-ar vedea prin ea în Biserică
pe Hristos înviat
iar
cei care se roagă înăuntru
prin ea l-ar vedea cu durere afară
pe Hristos răstignit...

ah, dacă aş fi o fereastră
nu un zid
eu n-aş mai avea două feţe
nici Dumnezeu
două vieţi...

şi vestea cea ameţitor de bună
care curmă împietrirea acesta înnebunitoare
a inimii
opacitatea de mormânt al Adevărului
care am ajuns să fiu

e auzirea glasului de mamă
care cheamă
la Masa unde
cu fiecare cină
în fiinţa mea se revarsă
tot mai mult din lumina ce face toate
străveziii...

ah, veste îmbătătoare
ca un vin nou din Cer!
ah, glas ce ne atingi în urechi precum
raza ce cade pe obrazul unui muribund
trezindu-l la viaţă!

slavă Ţie Atotmilostive Tată
Care nu ne-ai lăsat
şi iarăşi ne-ai strâns la pieptul Tău
la Cina Ta

la Taina prefacerii pietrelor
în inimi
şi a zidurilor
în ferestre...

duminică, 9 septembrie 2012

coborârea

am luat Cuminecătura
şi m-a pătruns
ca un cui în inimă
dragostea lui Iisus.

şi-am atârnat acolo
pe crucea dragostei
până când
m-au dat jos:
din trupul morţii mele
în trupul
lui Hristos...







cerşetorii

stau cerşetorii în zdrenţe
pe treptele bisericii
şi cei bine îmbrăcaţi
în lăuntru
şi liturghia se revarsă printre ei...

i-ar îmbrăţişa ca o mare de dragoste
i-ar cufunda într-un abis de mângâiere

i-ar cuprinde cu lumina unui pântec de Fecioară
şi i-ar naşte ca fii ai Slavei

i-ar goli de toată sărăcia inimii
şi i-ar face bogaţi ca Dumnezeu

dar

marea harului se loveşte de
mâinile lor întinse
ca de stânci
de mâinile care cerşind
s-au încleştat de lume
de palmele deschise ca să ceară bani
sănătate şi succes
nu să prindă mână întinsă
a lui Hristos....

miercuri, 5 septembrie 2012

cap plecat

Numele Vieţii

picurând

din rănile
gândirii...

până mintea
moare în cap

şi

înviază în inimă...

luni, 3 septembrie 2012

obiecte de iluminat

noi nu avem becuri
pentru că iubim
lumina

dacă am iubi lumina
n-am avea nevoie de
becuri...

noi avem nevoie de becuri
pentru că iubim
întunericul

pentru că ne-a dat prilejul
să inventăm becul
şi să ne lăudăm
cu lumina lui

lumina rece a acestei torţe
ce ne ajută să mergem şi mai adânc

în întuneric....

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Trupul

mă uit la icoane şi mi se face foame
de trupul vieţii Tale Doamne
caut spre Tine precum din mormânt
din zarca trupului meu de pământ

trup făcut pentru moarte şi-atât
trup de întors iarăşi lutul în lut
trup de ţărână tot mai grea şi amară
tot numai umbră nălucă şi seară

trupul acesta n-a fost de iubit
tot ce-a atins a rănit şi-a zdrobit
sărutările lui au pătat şi-au vândut
ah,trupul meu lacom de fiu pierdut

trupul acesta n-a fost de umblat
nici de văzut de auzit de-nvăţat
ci doar spre-a-ngropa pe vecie într-însul
frica moartea nebunia şi plânsul...

din zarca trupului meu de pământ
privesc Potirul ca din mormânt
mă uit la Tine şi mi-e foame
de trupul meu ce umblă prin icoane...