"Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean." (I Ioan 2, 14)

miercuri, 23 noiembrie 2011

spovedania unui idiot

eu
am un singur păcat,
numai unul...
aşa, cam cât mine
de mare şi greu...

n-am ştiut niciodată
cum îi zice,
ce nume poartă...

de aceea
la spovadă

îi dau
numele meu...



moarte?

deodată
lumina feţei pâlpâie
şi se strânge-n ochi
ca o pasăre ce zboară
în adâncul priviriii:

închizând cu aripile
toate pleoapele minţii,

se-ntoarce
acasă,

pe chipul

Iubirii...





sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Adevărata nevoinţă

Adevărul vine singur la om, nu-l găseşte omul. Mântuirea vine singură la om, nu o găseşte omul. Sfinţenia vine singură la om, este dată de Dumnezeu. Nu omul este cel care află sfinţenia. Acestea vin singure atunci când omul nu aleargă să-şi plăsmuiască sfinţenia proprie, nu aleargă să-şi plăsmuiască mântuirea proprie, ci rămâne aşa cum este, într-o permanentă deschidere la ceea ce-i oferă Dumnezeu.
Aceasta este asceza adevărată, aceasta este nevoinţa adevărată, strădania adevărată din partea omului. Nu trebuie să facă el ceva, trebuie doar să-şi deschidă fiinţa, pentru ca Dumnezeu să pună acolo ce vrea El.( Arhim. Simeon Kraiopoulos)


vineri, 18 noiembrie 2011

visul meu

până la lacrimi şi până la sânge
îmi doresc
să intre Iisus în Templul iubirii de azi
cu biciul adevărului să dărâme
tarabele negustorilor de dragoste,
tarabele pline
de prezervative anticoncepţionale manuale de sex
filme reviste pornografice şi
toate celelalte lucruri
de care au nevoie demonii
ca să se culce cu oamenii...

oare chiar nu vedem
că ce se dă azi drept dragoste
lasă în urmă
tot mai multă spaimă, tot mai multe suflete schilodite şi
tot mai multă moarte?

că războaiele mondiale
s-au mutat în dormitoare
şi industria de armament
în supermarketuri?

ce credeţi că sunt milioanele de avorturi?
oare nu cele mai inocente victime
ale acestor silenţioase şi aseptice războaie?...

şi după ce tarabele negustorilor de dragoste
vor fi dărâmate

Hristos va întinde pe masa altarului
cina Lui
şi ne va da să gustăm

iubirea cu care putem îmbrăţişa pe oricine fără teamă
fără frica de păcat şi eşec
fără teama de  a nu fi înţeleşi greşit, părăsiţi
de a răni, de a fi trădaţi de propriul corp ori de "subconştient"

o dragoste sigură
o dragoste veşnică
o dragoste a cărei îmbrăţişare
naşte

tinereţe-fără-bătrâneţe
şi
viaţă-fără-de-moarte...

dragostea care ar da
fiecăruia dintre noi
îndrăzneala de a intra

cu biciul adevărului

în templul propriului trup,

ca să dăm afară animalul 
jertfit pentru bani

şi să-L primim pe Dumnezeul

jertfit pentru dragoste...

duminică, 13 noiembrie 2011

dansul



















ah, cum dansează sufletul meu
săltând printre ruine
printre ruinele lăsate de Dumnezeu
când a trecut,
murind şi înviind,
prin mine...

ritmul spulberă cea mai rămas din ziduri
tălpile macină molozul fin
apoi piruetele îl ridică în aer
trecându-l din cerul nostru
în cel divin...

ah, cum dansează
ca o mireasă dansează
ca un trup al Fericirii
sufletul meu!

şi-o flacără-i dansul
ce preschimbă-n lumină

ruinele

egoismului său...

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

inima lumii

când dragostea lui Hristos
atinge inimile oamenilor
ochii sufletelor
se deschid şi-ntâia oară
văd
inima lumii:

Ziditorul 
bătând metanii
zidirii  Lui,

neîncetat plecându-Se
în Adânc să ridice
darul Vieţii pe care
oamenii

îl tot scapă
din mâini...

atunci
ruşinaţi până-n Adânc
îşi trag mâinile în trup
şi trupul, în inimă până
rămân întinse spre Dumnezeu
numai mâinile Iubirii
palmele străpunse ale lui Hristos

singurele în stare să primească
şi să ţină

Cerul

în
om...